2003 Plaja, sau bataia de joc electorala

Daca va aduceti aminte stilul comunist cu vizite de lucru, atunci va veti aminti descinderile Tatucilor la Arena nationala, in frunte cu Adrian Nastase, pentru a verifica gazonul, si mandria cu care baronul Oprisan le prezenta productia de gazon la hectar. Azi asa, maine asa, vorba povestii pana cand situatia a devenit precum hartia lui Trosca, usor albastra.

Putinele firicele de iarba se iteau timid din pamant in timp ce pe margini, vechea iarba era de cel putin 100 de ori mai buna. Sub privirile a 50000 de oameni. Cu Danemarca am inviat si am murit.

Am baut ca-n vremurile bune, am ajuns cu cateva ore inainte la stadion ca mai toata lumea, am facut valuri in tribune si am plans de nervi cand am vazut plaja pe care urma sa joace meciul unei generatii. Fotbalul romanesc nu a murit pe mana lui, ci a fost otravit incet sistematic, secatuit de lipitori, in cautare de bani si de imagine. Cei care au suferit am fost noi si amaratii care au crezut ca, doar daca punem osul, si noi si ei, ne vom ridica peste batjocura si incompetenta altora.

Si am urlat ca niciodata si stadionul a duduit, si la 1-0 a fost  un vaiet pe care rar l-am auzit, si la 2-2 am sperat iar, apoi ne-am inecat in neputinta lor, si a noastra. A fost seara in care Basescu si-a asigurat o treime din mandatul de presedinte pe care avea sa-l castige un an mai tarziu, seara in care am urat nisipul, si printre primele in care am dat tot si nu am reusit sa impingem destinul sa ne ajute.

Uneori 50000 de piepturi nu pot sa ajute 11 de oameni care lupta cu incompetenta si bataia de joc. Am inviat cand am condus, cand am cantat impreuna, cand am facut atmosfera, toti cot la cot trecand peste rivalitati si am murit inecati cu nisip, ca nemuritorii lui Sergiu Nicolaescu, fara sa mai cantam „Lasa, lasa ca ne-ntoarcem noi acasa!”.

In 2003 nu s-a putut, Duminica, insa baietii nu mai au nicio scuza. La Cluj totul este perfect, organizat ardeleneste.

Preambul Romania – Danemarca de la Cluj: 1989 – atunci cand s-a putut

Peste 2 saptamani, pe 26 martie, la Cluj, Romania va infrunta intr-un meci decisiv pentru proiectul Daum, Danemarca. Esecul sau egalul vor fi similare cu falimentul experimentului selectionerului strain. Mai bine, sau mai rau nu se discuta, dar cu un deznodamant vom fi datori.

Si romanii vor fi in tribuna, asa cum au fost de fiecare data, pentru a semna sentinta unei generatii ce a dezamagit la Euro si se va desavarsi in lupta pentru Mondial.

In 1989, in lupta de totul sau nimic, Romania a castigat in fata Danemarcei si a facut-o de o maniera extraordinara, revenind de la 1-0 si impunandu-se pe Ghencea cu 3-1. Atunci s-a nascut ideea de stadion al nationalei, atmosfera de pe Steaua fiind unica. Pentru binecuvantatii, din ce in ce mai putini, care au fost in tribuna, amintirea emotiei in meciul in care toti au murit si au renascut, a fost suficienta sa dureze pana in 2000. 

S-a nascut cu acel „la multi ani” cantat de intreg sationul de la final si a murit in 2001 tot pe Ghencea, la barajul cu Slovenia, imagine a mortii fotbalului, parazitat de pseudo-investitori si pseudo-conducatori. 

Imaginea lui 1989 este estompata de Revolutie. Parca nimic din acel an nu a existat. Dar daca sapi adanc, parca apar imaginile cu tramvaiele din 2 vagoane, venind enervant de rar, ticsite cu oameni pe burdufuri, cu usile deschise. Intrarile noroiase de la stadion cu barile lungi de fier, in care organizatorii aruncasera, in disperare de cauza, amvelope uzate, pe care lumea calca cu mare grija cu biletele in mana. Galeria Stelei, sub tabela care a scris „1990”, la un pas de incidente cu militia, cand la 2-1 a atacat cu role fotbalistii danezi, ce-l accidentasera pe Silviu Lung, si galeria lui Dinamo, la peluza 1, Nord, cu palariute in forma de tricolor. (Nu mai bag mana in foc, dar amintirile mele asa sunt). Danezii care aratau ca niste zei cu accesoriile lor, paziti strasnic la tribuna 1, si vaietul acela care i-a impins de la 0-1 la 3-1 pe galbeni. Vaietul acela care te duce la raguseala si dincolo de ea, te stoarce de orice energie si te arunca in extaz la final, cand totul se termina, si mai tiuie doar timpanele, iar pulsul incepe sa se normalizeze. Berea cu matreata, spritz cu sifon reumplut cu gloante, si baby boom. Ciao Italia, atunci s-a putut!

Chinezul Mi-Ting sau revolutia pro Becali care a blocat Romania

Daca la Dex Online Grindeanu a fost asociat cu lichea, celebra revolutie a milioanelor de supoteri ros-albastri din tara ar putea lesne eticheta termenul fiasco. Daca Gigi Becali mai avea nevoie de un barometru despre situatia suporterilor in razboiul lui de uzura cu MAPn-ul, si daca tribunele goale nu-i ofereau pana acum un raspuns, celebra mobilizare din acest week-end este inca un semn pentru finantatorul FCSb ca trebuie sa faca ceva. fie sa-si schimbe atitudinea din temelii, lucru demonstrat de istorie ca fiind imposibil, fie sa se retraga in glorie.

Baschet, Finala Cupei, Sepcile Rosii: Veni, vidi, vincit

Derby la Handbal: Gazele si ventilatia, curelele si agitatia

GSP:

Ultrașii Stelei și cei ai lui Dinamo s-au bătut înaintea derby-ului de la handbal, încheiat 22-19 pentru Dinamo.

Suporterii dinamoviști, prezenți în număr mare la Polivalentă, au încercat să rupă cordonul de stewarzi și să intre peste ultrașii steliști. Cele două tabere și-au împărțit pentru scurtă durată pumni și picioare, jandarmii intervenind în cele din urmă și despărțind cele două grupări cu gaze lacrimogene. 

ProSport

Cu 400 de dinamovişti şi peste 1.000 de suporteri ai Stelei, atmosfera a devenit tensionată cu puţin timp înaintea meciului. Cu 10 minute înaintea primului fluier al arbitrului, câteva zeci de suporteri au provocat un scandal în Sala Polivalentă, grupuri din cele două galerii încercând să ajungă unul la celălalt pentru a continua luptele începute pe stadioanele de fotbal.

Confruntarea dintre cele două părţi a escaladat rapid, iar jandarmii au fost nevoiţi să intervină cu gaze lacrimogene pentru a despărţi cele două tabere, în ciuda faptului că în zona sălii se aflau şi copii sau oameni în vârstă. Până la urmă, lucrurile s-au calmat, iar meciul a putut începe într-o atmosferă relativ liniştită.

 

Romania – Polonia, doar in Tribuna, restul…

Handbal masculin: Romania – Polonia, Clujul sustine nationala

Sport Clasic.ro: În fața unui public care a susținut-o frenetic în Polivalenta clujeană, naționala României a disputat al doilea său meci în grupa a 2-a a fazei secunde a calificărilor pentru a treisprezecea ediție a Campionatului European de handbal masculin, programat a se disputa în ianuarie 2018 în Croația.

GSP:

DĂRUIRE, SACRIFICIU ȘI UN PUBLIC SENZAȚIONAL

Din 1996 România nu a mai ajuns la Euro. Au trecut calificările pe lângă noi ca Rapidul prin gară pe la Ciulnița. A trebuit să vină antrenorul Barcelonei, Xavier Pascual, să ne readucă speranță, să ne arate că jucătorii români nu au uitat să joace handbal. Și-au pierdut doar speranța și încrederea.

Românii și-au surprins adversarii prin dăruire, prin sacrificiu. S-au bătut pentru fiecare minge ca și cum de balonul ăla ar fi depins toată cariera lor. Și poate că așa e. Că dacă nici cu Xavier Pascual nu vom ajunge la Euro, nu vom mai merge acolo niciodată!

Acum speranțele s-au aprins. 4.000 de oameni au trăit, la Cluj-Napoca, un meci istoric. România e lider după două jocuri, are maximum de puncte și visează frumos. Xavi Pascual spune însă că trebuie să nu ne entuziasmăm. „Sunte mândru că antrenez această echipă. O echipă cu suflet. Dar trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ! Calificarea nu e jucată”.