Hic sunt canes! sau despre o coregrafie istorica
•18 august 2016 • Lasă un comentariu
Lumea intreaga mi-a sarit in cap dupa ce am avut puterea sa ma inclin in fata actiunii dinamoviste. Este cea mai buna activitate de PR a alb-rosilor si consecintele ei sunt extrem de valoroase.
Dincolo de umilinta istorica ingerata, de episodul care face inconjurul lumii suporterilor, exista o parte buna si pentru Steaua. Dintr-o data marea masa inerta a fanilor a sarit ca arsa: FCSB nu e Steaua! Ce rivalitate are Dinamo cu FCSB, cand de ea s-au dezis suporterii adevarati? Aici toti se afla intr-o mare eroare. FCSB este Steaua. Cel putin momentan. Cel putin pana suporterii nu demareaza proiectul Liga a cincea, pana ce MApN nu hotaraste exact ce face cu sigla, si atat timp cat cis-ul (certificatul de identitate sportiva) al Stelei se afla la Gigi Becali. Pana cand aceste lucruri nu se schimba Steaua asa batjocorita, umilita, violata in toate modurile posibile de acel parvenit este FCSB.
Am discutat indelung cu suporterii Stelei despre oportunitatea lansarii echipei in Liga a cincea. Tocmai fusese celebrarea de 30 de ani pe Ghencea si se facuse Gala Nesu. Ambele evenimente au iesit perfect. Au aratat unitate, putere si inca existenta la un nivel bun a peluzei steliste. Momentul era perfect de a rupe pisica si a face in sfarsit distinctia dintre Steaua si FCSB.
Acest lucru nu s-a intamplat, s-a ales din nou tactica temporizarii, a jocului la asteptare, si iata, ca reteta cu City unde mult trambitata galerie infiintata de Gigi din studenti si copii cuminti, care trebuie sa fie al doisprezecelea jucator, s-a metamorfozat in cea mai mare lovitura incasata de la rivali. Raniti in orgoliu, toti suporterii Stelei au incercat sa scoata camasa, clamand sus si tare ca FCSB nu este Steaua si ca dinamovistii nu ar trebui sa aiba rivalitate cu echipa lui Gigi. Cum am lamurit acest aspect e de vazut ce vor face toti acesti fani curentati de acest “Hic sunt leones” realizat in tribuna de suporterii dinamovisti. Acesti fani care nu au catadicsit sa apara la mitingul lui Jan Pavel, care nu au protestat cu miile in Pipera cand a aparut mascarada cu sigla, care au absentat din motive necunoscute la mitingul de la Palat, unde erau doar “drogatii si huliganii”. Si care au disparut motivat din scena de langa echipa, dar atat, nimic dincolo de acest protest.
Aratati fratilor cine este Steaua, luati atitudine nu pe retelele de socializare, ci in viata reala, acolo unde cu greu poti numara oameni activi peste cei 3-4000 care sunt in stare de ceva, care au fluturat un steag facut de ei, au aprins o torta, cantat pana la epuizare, sau strabatut ritualic macar 100 de kilometrii in afara orasului pentru a sustine echipa. In jurul lor se poate reconstrui, dar cand vine vorba de fapte, suporterii care nu iau atitudine, dar s-au revoltat, nu sunt cu nimic mai buni decat cetatenii care au purtat vestele la partida cu City.
Revenind la dinamovisti, cainii rosii au dovedit inca o data ca au foarte multa forta. Ideea, realizarea, reusita si incununarea fireasca a gestului ii plaseaza in fruntea clasamentului suporterilor romani pentru o perioada lunga. Si ei au avut in trecutul apropiat lupte intestine de anvergura, si-au reglat conturi intre ei, oare cati mai tin minte vizita lui Cici in PCH, afacerea Pepsi sau alte lucrui, dar iata ca au revenit acolo unde le este locul, Au aratat foarte bine la ultimele deby-uri, si iata ca acum au reusit o lovitura greu digerabila rivalilor de-o viata. Cu 6000 de euro si mult tupeu au ajuns din nou head-line in presa world wide, dupa incidentul cu incendierea peluzei, amplu disputat intre cele doua parti implicate, la nivel de premeditare. Cel putin pentru moment cainii rosii sunt number one in Romania, si daca proiectul New Dinamo va reusi atunci s-ar putea sa domine o perioada lunga scena de la noi.
Cat despre prinde orbul scoate-I ochiul, conducerea FCSB a decis sa rezolve problema interzicand total orice coregrafie. Daca nu tardiv, cel putin hilar gestul, in linia managementului facut de niste oameni care nu au ce cauta pe functiile detinute in trecut de Alecsandrescu, Gatu sau Puscas. Chiar sunt curios care va fi “reteta” de la “derby” si ce va oferi meciul lumii suporterilor?
Ultimul bal inainte de Euro: Romania Georgia – multi copii, Uniti sub tricolor si prietenii mei de la Eu sunt 12
•5 iunie 2016 • Lasă un comentariu
Who the fuck is 12?
•3 iunie 2016 • Lasă un comentariuArnold, Gabi, Mitza, pe bune? Cata amaraciune poate provoca acest Euro purtatorului de hanorac? Draga suporterule, bea berea respectiva, evident cu masura, minim un bax, cumparata, de la pseudo-marketul unde incepe galagia, dupa ce ai tele-komunicat cu toti prietenii, avand subiect nu emojonarea, ca e de la concurenta, ci cam care este avantajul real ca Romania s-a calificat la turneul final. Panda! Transporta cu Dacia un stegulet, tricou, fular, trompeta,orice dar sa fie stive, doar avem standuri intregi, si musai tine minte ca nu poti vedea meciurile decat pe ecranele plasmeleor dedicate care troneaza in vitrine colorate in tricolor, in asteptatrea marilor confruntari. Bere, alune, hai cumparati, cumparati, trageti de voi si consumati!
Am pornit proiectul In tribuna de ceva vreme, si am incercat sa construiesc ceva in jurul lui. Am verificat disponibilitatea oricui de a se asocia celor ce populeaza cu adevarat arenele de la noi. Oglinda societatii, imaginea Romaniei reale, cu imensele minusuri si superbele plusuri. M-am lovit de refuzuri categorice, pentru ca nu prezentam un target dezirabil, nu prea eram material demn de asociere, “Cine golanii, huliganii care fac scandal, se imbata si devasteaza?”, si alte cate si mai cate. Le-am dus senin, razand, stiind ca aceste refuzuri cretino-corporatiste nu imi vor distruge niciodata visul de a construi o panza a Romaniei reale, a celor care intr-o diversitate totala de opinii, mentalitati, cutume, creeaza o tara colorata in rosu galben si albastru la catarg. Si o fac incurajand cot la cot, vladica si opinca diverse entitati, cea mai importanta fiind cea Nationala. Si sunt cei care au umplut de torte Bosnia, care s-au batut ca prostii la Budapesta, care sparg seminte la tribuna a doua, sau se lafaie la zona VIP. Un tablou intreg de suporteri reali, cu bune si rele, rapit acum celor din lumea din ce in ce mai mica si mai saraca, de catre corporatiile sarite sa profite din plin de pe urma aventurii franceze. Eu sunt 12 este poate cel mai agasant si parsiv. Aproape ca ne-a intrat sub piele s-a inocluat girat de niste credibili, realizat diabolic, la standard aproape subliminal.
Trist, dar suntem sufocati de marea suportereala. Daca mai si facem vreo “boacana”, ciopor si alai pe la Universitate, Victoriei sigur via Piata Romana. Toti 12 calare pe eveniment, in zona, cu selfiurile ca si gata, si cu goliciunea balonului de sapun diluat in spatele toalelor galbene achizitionate la oferta irezistibila de pe miile de tarabe si rafturi.
Vino Euro, stai o vesnicie si fugi intr-o clipa, sa ne dezvelim si sa scapam de falsii astia, care ar vinde si colb din urmele ghetelor doar-doar ar putea sa mai pacaleasca niste amortiti, care sub presiunea evenimentului vor deschide ochii pentru o fractiune de secunda. Timp suficient cat sa le mai fie inoculat in subconstient ceva material publicitar. Cei ce nu suntem o masa amorfa de manevra, studiata, sondata si marketizata, abia asteptam ca jucatorul cu numarul 12 sa se ceara afara pe bara. Mai mult de o repriza nu joaca oricum. La pauza cand blitzurile vor fi in silenzio, cand adversarul va avea asigurat trimful, ca de fiecare data se va da accidentat si va sta pe tusa pana la urmatoarea aparitie la poza de grup, unde va fi primul se se lafaie vasnic alaturi de statui goale. 12 nu canta ci in cel mai bun caz aplauda si scandeaza, 12 e musai un canar eventual cu gioben, 12 are macar o vuvuzela, toba, goarna, hai sigur nu l-ati recunoscut pe 12? Ok, atunci pentru un premiu special, cine e 12? Si sa-mi spuneti daca dupa Euro, cand nationala va juca cine stie pe ce zloata si ninsoare, va fi acolo, sau daca fima care l-a promovat va sustine, din profitul imens pe care il va inregistra, macar cu o pereche de ghete si mingi copiii de la un orfelinat cu teren de fotbal, sau un club de amatori. De fente, de fumigene si de „12” suntem satui.
Ne e dor de Gianna Nannini, de grafica cu punctele pe lateral, de Adidas Torsion si de sentimentul ala pur de libertate. Pe 12 asta pe care voi il fluturati la televizor nu il cunoastem, si oricum il veti omori fara scrupule imediat ce intersele voastre materiale au fost atinse.
