Liga a IV-a Derbyul in cele 3 clipuri: stelistii, rapidistii, si incidentele
•16 aprilie 2018 • Lasă un comentariu
25 de ani fara Misa Klein
•3 martie 2018 • Lasă un comentariu
DigiSport:
La 25 de ani de la moartea lui Mişa Klein, foştii colegi de la club şi naţională s-au adunat la Hunedoarapentru a aduce un omagiu. O nouă statuie a fost dezvelită în prezenţa a aproape 1.000 de fani.
Generaţia de Aur s-a reunit la Hunedoara la cea mai tristă convocare. S-au împlinit 25 de ani de la moartea lui Mişa Klein. Fostul internaţional de la Corvinul şi Dinamo a fost comemorat de sute de suporteri, iar o nouă statuie a fost dezvelită în prezenţa fiicei şi a familiei.
Nu au lipsit foştii colegi de la club sau naţională, printre care Gică Popescu, Ionuţ Lupescu, Răducioiuşi Ioan Andone.
„Eu am avut o soră, el avea două surori. Noi eram ca fraţii. Asta a fost. Bucuria mare este că Dominique (fiica lui Klein, n.r.) este realizată, face regie în Germania. Ea avea 17 luni când Mişa s-a dus. Ea îl ştie din povestirile noastre. Incredibil. E o fată excepţională. Mişa trăieşte prin ea, cred, acolo sus. Este foarte greu să caracterizezi fotbalistul, omul, pentru că avea de toate” a spus Andone.
Manifestările dedicate lui Michael Klein s-au încheiat cu un meci de fotbal între Naţionala României 1990-2000 şi Corvinul Hunedoara 1980-1990.
„Fiecare întâlnire cu un om care l-a cunoscut pe tata înseamnă o poveste împărtășită cu mine care mă bucură nespus” a declarat Dominique Klein.
Michael Klein a jucat peste 300 de meciuri la Corvinul Hunedoara, între anii 1970-1980, şi a reprezentat echipa naţională în 89 de meciuri, marcând 5 goluri. A fost prezent la EURO 1984 în Franţa şi la CM din 1990 în Italia. S-a stins din viaţă la 33 de ani, pe 2 februarie 1993, în timpul unui antrenament al echipei Bayer Uerdingen, la care juca la acea vreme.
Liga 1: CSU Craiova – CFR Cluj, toate inceputurile sunt frumoase
•17 decembrie 2017 • Lasă un comentariu
Muntenegru – Romania, Luna plina, bat-o vina
•7 septembrie 2017 • Lasă un comentariuPa Mondiale, inca un turneu la televizor. Ca de obiecei, singura parte onorabila a Romaniei a fost prezenta fanilor din sectorul dedicat. Suntem suporteri de Mondiale, dar avem cluburi penale.
Preliminarii Europa League, Dinamo – Bilbao: Calitate nu cantitate!
•1 august 2017 • Lasă un comentariu
Arena Nationala nu a fost sold-out dar s-a cutremurat sub indemnurile Cainilor Rosii. Daca Rivaldo, om trait in atmosfera carioca, a comparat caldura cainilor cu cea a grecilor, orice alt comentariu devine de prisos. Dinamovistii sunt ultima reduta ultra la nivel mare, restul luptandu-se in ligile inferioare sau in exil, asa cum este cazul Craiovei.
E inca un semn ca echipa Dinamo merita un stadion al ei, la standardul suporterilor. Luptele intestine, interesele imobiliaro-financiare ii vor priva insa de acest drept ce le revine firesc, si pe care l-au demonstrat inca o data in meciul contra lui Atletic. Pana la urma ca la noi la nimeni, cine sa ne mai inteleaga?
2003 Plaja, sau bataia de joc electorala
•23 martie 2017 • Lasă un comentariuDaca va aduceti aminte stilul comunist cu vizite de lucru, atunci va veti aminti descinderile Tatucilor la Arena nationala, in frunte cu Adrian Nastase, pentru a verifica gazonul, si mandria cu care baronul Oprisan le prezenta productia de gazon la hectar. Azi asa, maine asa, vorba povestii pana cand situatia a devenit precum hartia lui Trosca, usor albastra.
Putinele firicele de iarba se iteau timid din pamant in timp ce pe margini, vechea iarba era de cel putin 100 de ori mai buna. Sub privirile a 50000 de oameni. Cu Danemarca am inviat si am murit.
Am baut ca-n vremurile bune, am ajuns cu cateva ore inainte la stadion ca mai toata lumea, am facut valuri in tribune si am plans de nervi cand am vazut plaja pe care urma sa joace meciul unei generatii. Fotbalul romanesc nu a murit pe mana lui, ci a fost otravit incet sistematic, secatuit de lipitori, in cautare de bani si de imagine. Cei care au suferit am fost noi si amaratii care au crezut ca, doar daca punem osul, si noi si ei, ne vom ridica peste batjocura si incompetenta altora.
Si am urlat ca niciodata si stadionul a duduit, si la 1-0 a fost un vaiet pe care rar l-am auzit, si la 2-2 am sperat iar, apoi ne-am inecat in neputinta lor, si a noastra. A fost seara in care Basescu si-a asigurat o treime din mandatul de presedinte pe care avea sa-l castige un an mai tarziu, seara in care am urat nisipul, si printre primele in care am dat tot si nu am reusit sa impingem destinul sa ne ajute.
Uneori 50000 de piepturi nu pot sa ajute 11 de oameni care lupta cu incompetenta si bataia de joc. Am inviat cand am condus, cand am cantat impreuna, cand am facut atmosfera, toti cot la cot trecand peste rivalitati si am murit inecati cu nisip, ca nemuritorii lui Sergiu Nicolaescu, fara sa mai cantam „Lasa, lasa ca ne-ntoarcem noi acasa!”.
In 2003 nu s-a putut, Duminica, insa baietii nu mai au nicio scuza. La Cluj totul este perfect, organizat ardeleneste.
