Derby de Romania: Dinamo Mania – Canti, nu canti, vremea derbiului trece!


Astazi, în ajunul marelui derby, va propunem un scurt periplu prin istoria coregrafiilor etalate de PCH de-a lungul anilor, cu ocazia meciurilor contra marii rivale.

Adeseori, sau, daca ne gândim bine, arareori, fericirea pe care am trăit-o alături de Dinamo în tribune şi mai ales în peluză, ne-a trezit dorinţa de a nu mai părăsi stadionul. Trăim acum zile în care unii dintre noi au ajuns să regrete iubirea ce o poartă clubului Dinamo, chiar dacă au existat şi momente în care ne-am fi dorit să ne fi născut în peluză şi să murim tot acolo, strigând pentru Dinamo, în timp ce echipa triumfa pe teren.

Dinamo nu ne poate pricinui nici dureri şi nici bucurii eterne. În toată această ecuaţie însă, etern rămâne, în raport cu viaţa noastră, doar derby-ul. Din acest punct de vedere, trebuie să exploatăm privilegiul de a fi dinamovişti la derby, atât timp cât ne permite vremelnica titularizare printre pământeni… Fie că venim să cântăm, să aplaudăm, să înjurăm sau să privim tăcuţi şi încordaţi încleştarea din teren, vremea derby-urilor trece.

Într-o comparaţie mai dură, dacă ţi-ai trăit viaţa de „câine” fără a participa la un derby, e ca şi cum ai cunoaşte femeile doar din reviste… Dinamo – steaua n-are termen de comparaţie şi nici legătură cu ceea ce se întâmplă pe stadion la un alt meci. Dacă vrei să înţelegi pasiunea şi spiritul culorilor noastre, atunci derby-ul trebuie să fie primul şi cel mai important pas, iar apogeul acestor trăiri nu îl poţi atinge decât fiind unul dintre cei care fac deplasarea în fieful rivalilor, la derby.

Acestea fiind scrise, să trecem la coregrafii. Nu vom merge înapoi în timp decât până în anul 2005. Atunci, în Supercupa României, disputată pe stadionul Cotroceni, Dinamo câştiga cu 3-2 în faţa stelei, iar în tribune ultraşii dinamovişti afişau coregrafia intitulată „Ediţie Specială”: pe toată înălţimea peluzei ocupate de „câini” a fost desfăşurată o pânză ce reproducea fidel prima pagină a cotidianului ProSport, care titra „DINAMO STRĂLUCEŞTE”. Coregrafia era completată de cartoanele argintii, ridicate de cei care nu se aflau sub pânză. (click pe poza pentru afişare poster)

”Ediţia Specială” venea la doar câteva luni după ce în Ghencea, PCH-ul ridica unul dintre cele mai puternice mesaje scrise vreodată în peluza dinamovistă: ”PENTRU DINAMO TRĂIM, PENTRU DINAMO MURIM” – stătea scris deasupra şi dedesubtul unei imagini, creată pe întreg sectorul dinamovist, ce reprezenta chipul lui Cătălin Hîldan.

Pe 9 aprilie 2006, cu ocazia derby-ului, mişcarea ultras dinamovistă aniversa 10 ani de existenţă cu o coregrafie pe măsură. Una dintre cele mai inovative metode ultra, patenta in România moda coregrafiilor cu veste. La semnalul lui Elias, toţi cei 5.000 de suporteri din PCH au îmbrăcat vestele pregătite din timp, pentru fiecare scaun. A rezultat un uriaş ”1996”, scris cu roşu pe fundal alb, mărginit pe laturi de două tricoloruri româneşti. Pentru a completa imaginea, deasupra sectoarelor din peluză, a fost desfăşurat un banner pe care apăreau numele tuturor brigăzilor din PCH, semnate cu grafia specifică. Sub toate acestea, stătea scrisă o concluzie pe măsură: ”DE 10 ANI DOMINĂM PEISAJUL ULTRA’ ROMÂNESC”

În acelaşi an, tot în Ştefan cel Mare, toamna aducea din nou în ”Groapă” rivala de moarte. PCH-ul, din nou la înălţime, a desfăşurat cu această ocazie cea mai bine lucrată pânză care a fost vreodată întinsă pe un stadion din România: ”Cina cea de Taină”. O reproducere după celebra pictură a lui Leonardo Da Vinci, în care dintre personajele lipsea Iuda, ceilalţi 10 apostoli fiind întruchipaţi de 10 jucători dinamovişti: Lobonţ, Blay, Moţi, Radu Ştefan, Pulhac, Cătălin Munteanu, Mărgăritescu, Adrian Cristea, Claudiu Niculescu şi Ionel Ganea. În părţile de peluză rămase neacoperite, s-au ridicat odată cu pânza, sute de steguleţe albe şi roşii, aranjate pe colori. Sub toată această coregrafie stătea scris: ”LA MASA NOASTRĂ, FĂRĂ TRĂDĂTORI”.

După toate acestea, a urmat, în Ghencea, ”Tăierea Mieilor”, în ajunul paştelui din 2007. În plin conflict cu Dumitru Dragomir, ultraşii dinamovişti au prezentat la acest meci, pentru prima dată în istoria coregrafiilor româneşti, un mesaj adresat direct unei terţe persoane, care nu era implicată în mod efectiv în derby. Mesajul spune tot: ”MITICĂ REMEMBER… 24.11.1976”

Aceasta este de fapt data la care, actualul preşedinte al LPF a fost condamnat la 3 luni de închisoare pentru practicarea ilegală a jocurilor de noroc (poker şi barbut).

Aceasta a fost practic ultima coregrafie complexă realizată de PCH în Ghencea, în ultimele partide ultraşii, din motivele cunoscute, limitându-se la impactul torţelor, cum a fost cazul mai ales în toamna lui 2007.

Ultimul derby jucat pe teren advers, a însemnat pentru contingentul de dinamovişti prezent acolo, o altfel de moda. În loc de coregrafie, templul spurkkt a răsunat timp de 90 de minute şi încă aproape două ore după, de celebrul deja hit ”ale, ale, aoooooooo…. Noi suntem Dinamooooo!” (si mai ales varianta „necenzurată”).

Revenind la derbyurile disputate în Ştefan cel Mare, ar trebui să mai amintim de încă două coregrafii memorabile. Întâi ”Ziua Dreptăţii”, din primăvara lui 2008. Unul dintre derbyurile memorabile ale istoriei cu 122 de episoade de până în prezent, disputat sub o încărcătură deosebită, a însemnat una dintre cele mai dorite victorii dinamoviste şi una dintre cele mai dureroase înfrângeri pentru stelişti. Coregrafia „câinilor” – pe măsură! LA începutul partidei, o pânză uriaşă, acoperind jumătate din PCH, chiar în mijloc, s-a desfăşurat lent. Pe aceasta, un sigur cuvânt, scris mare, cu alb, pe fundal roşu: „DREPTATE”. Deasupra peluzei, coregrafia era precedată de mesajul: „ASTĂZI NU VREM FIDELITATE, CÂT VREM PENTRU O ŢARĂ ÎNTREAGĂ…” După desfăşurarea integrală a pânzei, coregrafia a fost completată de steguleţe albe şi roşii, aranjate pe culori orizontale, în laturile pânzei. Cireaşa de pe acest tort, au reprezentat-o (din nou în premieră pentru România) torţele aprinse SUB pânză, ce au creat astfel impresia de incandescenţă în peluza dinamovistă.

În toamna aceluiaşi 2008, Dinamo – steaua se juca pe 1 noiembrie. Coregrafia din PCH a fost din nou la înălţime şi din nou originală. Demonstrând că important e mesajul şi efectul, de data aceasta, în dauna complexităţii, ultraşii au întins cel mai lung banner desfăşurat vreodată în România. Lung cât toată peluza şi înalt de aproape 2m, pe el stătea scris, cu alb pe fundal negru: „DINTOTDEAUNA TRĂIM UNICUL DERBY LA INTENSITATE MAXIMĂ”, în timp ce pe gardul din faţa peluzei, stătea scris, în completare: „INDIFERENT DE CONSECINŢE”. Mesajul a fost completat de zeci de torţe, care au o „atmosferă apocaliptică” – după cum descriau comentatorii partidei impresia lăsată atunci de PCH.

Ultimul derby, disputat în primăvara acestui an în „Groapă”, a readus în PCH o coregrafie după tiparul de la „Ziua Dreptăţii”. Completată de sute de steguleţe alb-roşii cu o subţire dungă neagră la mijloc, pe mijlocul peluzei a fost desfăşurată o pânză desenată, ce înfăţişa doi ultraşi din PCH, înarmaţi până în dinţi, care distrugeau totul în cale. Mesajul ce încadra coregrafia deasupra şi dedesubt, lămurea totul: „E DERBY, TOTUL ÎN CÂMP DE LUPTĂ S-A TRANSFORMAT – VREM TRIUMFUL PE TEREN, CĂ-N PELUZĂ E CÂŞTIGAT”. După retragerea pânzei, aceleaşi steguleţe alb-roşii au fost ridicate şi în sectoarele respective, întregind astfel marea de stindarde dinamoviste ce acoperea PCH-ul.

Un derby trăit „la locul faptei” e greu de descris în cuvinte. Poate prin imagini e mia uşor, dar fiecare dintre aceste coregrafii, are o istorie a sa ce merita pe deplin cel puţin un articol separat – lucru pe care, în viitor, ne propunem să-l şi realizăm.

Prezenţa în PCH la derby presupune mobilizare şi o predispoziţie la a-ţi scuipa plămânii strigând pentru a-ţi împinge echipa spre victorie. Mulţi vin în peluză pentru a susţine echipa în mod organizat, pentru a participa la coregrafie şi a cânta alături cu ultraşi. Pentru mulţi alţii însă, vârsta potrivită prezenţei în peluză a trecut, lăsându-i în urmă cu amintirile unice ale derby-urilor la care au ocupat un loc galerie.

Retraşi fie în alte sectoare ale stadionului, fie acasă, sunt destui cei care simt că n-ar mai face faţă în PCH. Acesta e unul din motivele pentru care alţii îşi îndeamnă copiii să intre la peluză şi sunt fericiţi ştiind că una dintre acele mii de voci care cutremură stadionul, este a copilului pe care l-au educat în spiritul lui Dinamo şi care acum poate duce mai departe, din peluză, tradiţia familiei.

Tocmai pentru a nu risca să îmbătrânim aşteptând vremuri mai bune, testamentul celor care au stat la vremea lor în galerie, cuprinde un dicton transmis mai departe prin mărturia veteranilor peluzei:

CÂNŢI, NU CÂNŢI, VREMEA DERBY-ULUI TRECE!…


  (pentru Ţintă, din partea unui om de cuvânt…)

Anunțuri

~ de alex rostotchi pe 23 Aprilie 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: