Baraj CM – Romania – Grecia: V-am sustinut ca niciodata, ati esuat ca intodeauna – Ganduri pe hartie


Vremea ma trimite cu gandul la meciul cu Elvetia din 91’. Tot un noiembrie cetos in care nocturna de pe Ghencea parea ireala, de parca nava din ET urma sa aterizeze peste ovalul din care 30000 de oameni isi strigau iubirea pentru Romania. Si Arena se desprinde frumos din peisajul Bucurestiului amortit de miza unei seri in care toti visam la caldura si la samba. Autocarele grecilor stau frumos aliniate la Electroaparataj, un lant lung precedat de indicatorul care arata trecerea de pietoni pentru nevazatori. Toata raceala vremii si noptii este rupta de viata din tricolor. Cele trei culori tari apar peste tot: la gat, fluturate, in vestimentatii, oriunde se vad raurile de oameni care se revarsa optimisti sprea stadion.

IMG_20131119_212334

 Optimismul asta nebun ne anima sa tremuram cu gandul ca suntem atat de aproape de nopti albe la terase calde, urmarind un mondial implicat, pe care l–am pierdut din 98’. Atunci, cand Dan Petrescu i-a omorat  pe albionii lui, am mers pe jos din Militari la Universitate, si  ce-am vazut si simtit este motorul care ma insufleteste si in seara asta. „Nu se poate sa dai doua gherle la rand, nu se poate sa nu citesti un joc, asta seara e seara noastra”. Cata nebunie, privind acum la rece…

Atmosfera din tribuna este de departe cea mai frumoasa din ultima vreme. Frigul, umezeala si miza ne imping pe toti sa dam ce e mai bun sa fim aproape de gazon, sa simtim iarba, sa fluturam steguletele, sa incercam sa le trimitem din energia noastra. Imensul tricolor se revarsa spre gazon si parca nici jucatorii nu mai au rabdare si vor sa se repeada spre adversari. Cred ca imnul se termina mai devreme si incearca sa se imbarbateze inainte ca noi sa-l amintim pe Traian.

Totul incepe in tunetul oleului. Este cantecul meu preferat, il simt si ma injecteaza de adrelina atunci cand il aud trimis din zeci de mii de piepturi. Nu stiu daca e ceva mai frumos si sfertul ala de ora de aseara nu mi-l va lua nimeni. Dar apoi am vazut si am inteles inca o data de ce am fost luat peste picior de toti prietenii cand le-am spus ca ne vom califica. Si m-am trezit din visul frumos in sunetul tobelor grecesti ce-si cantau bucuria de a merge la Rio.

steag romania

steag romania

Si m-am uitat in jurul meu: la Klop care ii spune linistit insotitorului sau „Keine Fusball”, la generatia de aur care sta impietrita si zgribulita, la peluzele care preiau rolul de SMURD incercand sa trezeasca la viata restul arenei ucisa cu sange de rece de Mitroglu. Ceata s-a asezat peste tabela si peste seara care ne spune ca am investit inca o data tot capitalul nostru de simpatie intr-un Caritas condus de niste neaveniti.

Ne-au luat si calificarea asta, ne-au mai ucis o vara in care am fi uitat de credite, politica, UE, Obama, Ponta, Basescu, saracie, mafie si toate cele ce ne compun grijile cotidiene.  Si nici n-o sa putem sa mergem sa ne facem concediul „traditional” romanesc, sa bagam un souvlaki la Paranghelia Katerini, ca tara o sa fie inchisa, cu placuta de inventar pe usa pentru fraierii lui Merkel, in timp ce ei sunt gramada la Rio, acolo unde ar fi trebuit sa fim noi.

O singura data am mai simtit gustul asta amar. In decembrie 99’ Steaua pierduse mincinos la Praga, cu o furcaiune similara cu cea de la Atena si am zis ca Nea Imi va scoate din joben un as si va duce dublsa spre reusita. Doar inainte de asta, Steaua scosese pe Wes Ham. La fel, am stiut atunci ca Steaua nu e departe de Slavia, asa cum si Grecia nu ne-a fost mama si tata aseara.  La fel de dezamagit am fost cand Dostalek ne-a egalat, si am cazut de pe un cal alb, in bratele realitatii.

La Steaua lucrurile au crescut dupa socul venirii lui Becali, la nationala, lucrurile vor continua pe aceeasi poteca ce ne duce spre niciaeri una din putinele bucurii pe care nenorocitii, ce ne duc destinele spre interseul propriu prin rotatie, ne-o lasasera la indemana. Pe scurt s-au dus naibii frumoasele noastre duminici.

Din 98 pana acum s-a scurs o viata de peluza. Multi dintre cei ce vin in tribuna astazi, nu au simtit Piata Universitatii  asa cum o stim noi, si nu au nici un reper al unui mondial pe orice fus orar. Ferice de ei ca nu stiu noptile albe si bucuria sincera si curata a unui succes in fata alora de am fost pe ei, pe mama lor. Deasupra tuturor.

Am fost inca o data alaturi de niste nemeritosi, am investit inca o data tot ce avem mai bun in interesele si orgoliile unor oameni cu mentalitate de copiii prosti care au cheia casei pe mana. Am fost inca o data sublimi pentru generatia care a esuat ca intotdeauna.

IMG_20131119_225442

Anunțuri

~ de alex rostotchi pe 20 Noiembrie 2013.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: