Se mai poate vorbi despre „Derby de România”?


În trecutul apropiat am avut poate cele mai bune derby-uri din ultima vreme. Câte o peluză pentru fiecare parte, pe o arenă modernă, cu acustică bună, cu posibilități de exprimare aproape nelimitate, îngrădite doar de cadrul legal în care poate exista fenomenul la noi în țară. De la Îngerii roș-albi (cea mai buna reușită în opinia mea) la pantofii scâlciați ai lui Chaplin via Bolero al lui Ravel, câinii roșii au arătat că, reinsuflețiți de proiectul New Dinamo, reprezintă o forță oricând de luat în seamă. Indiferent de rezultatul de pe teren, uneori previzibil, avand in vedere valoarea fotbaliștilor din loturile rivalelor, dinamoviștii s-au prezentat de fiecare dată la maximul potenței lor. Chiar și la final de week-end au luat pregătiți startul, dar pentru a doua oară consecutiv au pedalat în gol de unii singuri.

De partea cealaltă nu se mai poate vorbi de o prezență. Războiul conducere – suporteri a distrus poate definitiv peluza roș-albastră așa cum se știa în peisajul ultra românesc. Îmi vine în minte modelul Barcelona unde Boixos Nois „aniversează” peste un deceniu de absență din peluza catalană în urma războiului „LaPorta”, locul lor fiind luat de suporterii de rând, de multe ori simpli turiști ce exultă la ridicarea plăcuțelor din coregrafiile finanțate de club. La noi nu este primul conflict dintre cele două entități și de fiecare dată steliștii s-au întors în peluză să o reconstruiască. Și de fiecare dată le-a fost din ce în ce mai greu, pentru că multe grupuri nu au mai revenit asupra deciziei, sau au reapărut în formulă redusă. Problema pare a fi și generația care vine la stadion din reflex și care crește în umbra unor modele îndolienice. Ultrașii de astăzi ai Stelei atâția cât au mai rămas să ducă războiul cu Becali nu pot crește de la distanță o pepinieră debusolată, având în față rezultate notabile și pe Becali drept model. Culmea și acum puștii din tribună atâția cât mai sunt, au tricouri cu sigla veche, au cântece și scandări formulate de grupurile atât de hulite de huligani și vagabonzi. Niște epigoni în devenire.

De partea cealaltă spiritul dinamovist pare conservat și lucrat cu atenție PCH Junior urmând să umple niște locuri importante la momentul oportun, atunci când se va impune schimbul de generații. După o perioadă de lupte intestine, de conflicte acerbe, Nordul și Sudul reuniți într-o peluză fac fără probleme cinste scenei ultra din România. Este momentul lor și la acest derby au profitat din plin de lipsa rivalilor. Până la eventuala revenire a Rapidului sau la aplanarea, greu de văzut în acest moment a conflictului fcsb – fani se pot bucura fară contestare de titlul de reprezentanți ai Bucureștiulu. Dar până atunci termenul de derby ar trebui să dispară din vocabularul suporterilor. Până la urmă concurează de unii singuri.

Anunțuri

~ de alex rostotchi pe 13 August 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: