Preambul Romania – Danemarca de la Cluj: 1989 – atunci cand s-a putut


Peste 2 saptamani, pe 26 martie, la Cluj, Romania va infrunta intr-un meci decisiv pentru proiectul Daum, Danemarca. Esecul sau egalul vor fi similare cu falimentul experimentului selectionerului strain. Mai bine, sau mai rau nu se discuta, dar cu un deznodamant vom fi datori.

Si romanii vor fi in tribuna, asa cum au fost de fiecare data, pentru a semna sentinta unei generatii ce a dezamagit la Euro si se va desavarsi in lupta pentru Mondial.

In 1989, in lupta de totul sau nimic, Romania a castigat in fata Danemarcei si a facut-o de o maniera extraordinara, revenind de la 1-0 si impunandu-se pe Ghencea cu 3-1. Atunci s-a nascut ideea de stadion al nationalei, atmosfera de pe Steaua fiind unica. Pentru binecuvantatii, din ce in ce mai putini, care au fost in tribuna, amintirea emotiei in meciul in care toti au murit si au renascut, a fost suficienta sa dureze pana in 2000. 

S-a nascut cu acel „la multi ani” cantat de intreg sationul de la final si a murit in 2001 tot pe Ghencea, la barajul cu Slovenia, imagine a mortii fotbalului, parazitat de pseudo-investitori si pseudo-conducatori. 

Imaginea lui 1989 este estompata de Revolutie. Parca nimic din acel an nu a existat. Dar daca sapi adanc, parca apar imaginile cu tramvaiele din 2 vagoane, venind enervant de rar, ticsite cu oameni pe burdufuri, cu usile deschise. Intrarile noroiase de la stadion cu barile lungi de fier, in care organizatorii aruncasera, in disperare de cauza, amvelope uzate, pe care lumea calca cu mare grija cu biletele in mana. Galeria Stelei, sub tabela care a scris „1990”, la un pas de incidente cu militia, cand la 2-1 a atacat cu role fotbalistii danezi, ce-l accidentasera pe Silviu Lung, si galeria lui Dinamo, la peluza 1, Nord, cu palariute in forma de tricolor. (Nu mai bag mana in foc, dar amintirile mele asa sunt). Danezii care aratau ca niste zei cu accesoriile lor, paziti strasnic la tribuna 1, si vaietul acela care i-a impins de la 0-1 la 3-1 pe galbeni. Vaietul acela care te duce la raguseala si dincolo de ea, te stoarce de orice energie si te arunca in extaz la final, cand totul se termina, si mai tiuie doar timpanele, iar pulsul incepe sa se normalizeze. Berea cu matreata, spritz cu sifon reumplut cu gloante, si baby boom. Ciao Italia, atunci s-a putut!

Anunțuri

~ de alex rostotchi pe 10 Martie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: